Livezi superintensive

Explicatiile de mai jos sunt oferite de dr.ing. Petre Eremia si se bazeaza pe experienta sa in dezvoltarea a 90 de hectare de livezi superintensive de mar, cires, prun, cais, piersic dupa model olandez si italian in localitatea Lacu Rezi –judetul Braila. Avand in vedere conditiile socio-economice cat si caracteristicile agro-climatice ale Romaniei, infiintarea unei livezi dupa model occidental in tara noastra presupune aspect importante care nu sunt mentionate in prezentarea de mai jos. Nu ezitati sa ne contactati pentru lamurirea acestora.

Pregătiri pentru  înfiinţarea plantaţiei
Înfiinţarea de livezi superintensive în ferme particulare pretinde pregătiri deosebit de minuţioase şi temeinice. Pentru că investiţiile în astfel de plantaţii pot fi de ordinul a sute de mii de euro nu ne putem permite să nu respectăm unele aspecte ce ţin de densitatea pomilor, irigaţii, mijloace de susţinere, utilaje, tehnologie şi o valorificare superioară a producţiei astfel încât, în funcţie de specie, să putem amortiza investiţia în 4-8 ani. Putem să afirmăm cu curaj că livezile superintensive sunt o adevărată fabrică de făcut bani, dar ele cer şi sacrificii din partea celor care se hotărăsc să le înfiinţeze şi care, indiferent de mărimea fermei, sunt nevoiţi să-şi schimbe stilul de viaţă.  Ce pom cerem pepinierei? Doresc să detaliez puţin acest aspect, deoarece el reprezintă prima condiţie pentru reuşita plantaţiei.
Tipul de pom folosit pentru specia măr este cel de tip Knipp, cu trunchiul înnoit. Acesta reprezintă o îmbinare a avantajelor pomilor de un an şi a celor de doi ani. Trunchiul este de doi ani, iar treimea superioară a lui de un an şi se realizează în pepinieră în anul al doilea. Pe ax avem coroana foarte bine dezvoltată, formată din 4-6 lăstari anticipaţi purtători de muguri de rod din primul an după plantare. La aceşti pomi rădăcina este în vârstă de trei ani, raportul de dezvoltare coroană-rădăcină înclinând uşor în favoarea celei din urmă. Acest tip de pom este uşor de plantat, cu un procent de prindere de 100% şi nu necesită niciun fel de tăieri în primul an. Condiţia esenţială este ca el să fie irigat şi fertilizat zilnic, practic hrănit în sistem hidroponic cu 2-8 l apă şi 0,12 grame N zi/pom de la data plantării până în luna octombrie.
Pentru cireş, prun, cais şi piersic cel mai folosit pom este cel de tip Branched. Este un pom de un an cu ramuri anticipate, a cărui coroană se formează tot în pepinieră prin păstrarea lăstarilor ce se formează la peste 40 cm. Când pomul este realizat, partea de portaltoi a trunchiului şi sistemul radicular au vârsta de 3 ani, iar cea „nobilă“, de deasupra locului de altoire, este de un an. Pomii de un an cu coroana bine ramificată, garnisită cu ramuri de ordinul doi şi încărcate cu formaţiuni de rod produc deja în anul plantării.  De mai bine de 20 ani s-a trecut la producerea pomilor in vitro, unde se realizează acelaşi tip de pom, dar liber de boli şi dăunători, foarte uniformi ca tulpină. Livrarea lor se face în anul următor altoirii, dar şi în acelaşi an, în ghivece.
Aspecte esenţiale înainte de plantare
Înainte de a prezenta tehnologiile de înfiinţare aplicate la ferma de la Lacu Rezi – Însurăţei, trebuie făcute câteva precizări comune celor cinci specii prezentate până acum, măr ,cais, prun, piersic şi cireş. Alegerea terenului nu este restrictivă, solul fiind doar suportul pomului. Plantarea se poate face în gropi mici de 30/30/30 cm, dar şi la suprafaţa solului, caz în care, după plantare, pomii se muşuroiesc. Terenul se ară la 30 cm, se nivelează, având grijă ca apa să nu băltească. Înainte de plantare are loc pichetatul. O condiţie obligatorie este asigurarea sursei de apă şi de aceea recomand să nu vă aventuraţi dacă nu aveţi asigurată fertirigarea. Nu insistăm asupra lucrărilor de desfundat, scarificat sau asupra aplicării îngrăşămintelor de bază pentru că nu este cazul.

Portaltoi şi soiuri pentru măr, cireş, prun, cais, piersic
După cum se ştie, portaltoii determină dimensiunile tulpinilor, coletului, trunchiului, coroanei şi rădăcinii, precum şi sistemul de ramificaţie, capacitatea de rodire şi momentul intrării pe rod, rezistenţa la boli şi dăunători, mărimea şi calitatea fructului. În ultimii ani
s-au realizat pentru fiecare specie clone care transmit calităţile enumerate.
Măr
La specia măr portaltoiul M9 este de departe singurul recomandat, acesta fiind înlocuit mai nou doar de clona M9 T337, realizată în Olanda, şi care s-a extins în toată Europa. De aceea nu trebuie să acceptaţi un material altoit pe alt port pentru că numai aşa puteţi obţine încă din al doilea an peste 20 tone de fructe extra la hectar.
La specia măr, cele mai căutate soiuri sunt cele din grupa Gala de la care recoltăm în luna august 45 -55 t/ha, soiurile Pinova, Golden Delicios Reiders, de la care recoltăm în partea a doua a lunii octombrie numai fructe de consum, mari, de 270-250 grame, şi obţinem o producţie de 50-80 t/ha; la soiurile Fuji şi Idared recoltăm în luna noiembrie 70-100 t/ha. Desigur, mai sunt şi alte soiuri valoroase precum Ionagored, Elshof, Braeburn, Elstar foarte apreciate calitativ, dar cu probleme în ceea ce priveşte tratamentele şi periodicitatea.
Cireş
Pentru specia cireş, cel mai valoros portaltoi este GISELA 5, selecţionat în Germania. Acesta se află sub protecţie şi se vinde numai cu licenţă. Dar nu mai puţin valoroase şi mult mai răspândite sunt şi P HL C , MAXMA 14 SI 60 CAB 6 SI 11.
Dacă portaltoiul imprimă pomului o alură mai puţin viguroasă, soiurile în schimb sunt viguroase, dau producţii mari şi fructe cu diametrul de 28-32 mm. Printre soiurile cu recoltare timpurie apreciate sunt B. Burlat, Marchant, iar cu recoltare la mijlocul lunii iunie Kordia şi Techlovan. Cel mai valoros este soiul Regina, cu recoltare târzie.
Prun, cais şi piersic
Portaltoii pentru speciile prun, cais şi piersic au evoluat în ultimul timp în sensul micşorării vigorii spre sub mijlociu. La ora actuală, cele mai bune sunt ST. JULIEN, MIROBOLAN 29C, ISHTARA SI GF 677.
Sistemul de susţinere a pomilor
Pentru început ne vom referi la sistemul fără plasă. Acesta trebuie realizat cu spalieri din beton, pe toate rândurile! Lungimea cea mai indicată pentru un rând este de 200 m şi corespunde unui sistem de fertirigare eficient în exploatare, dar şi unui randament ridicat al utilajelor de stropit şi de lucrat solul, iar între rânduri oferă o productivitate sporită la recoltat şi evacuat producţia. Nu se recomandă rânduri mai mici de 100 m, care dublează unele cheltuieli cu lucrările mecanice şi le cresc pe cele cu fertirigarea.
La capătul rândurilor se pun stâlpi de 9 cm grosime şi de 3,7 m lungime, iar pe rând, din 8 în 8 m, stâlpi cu profil de 7 cm, lungi de 3,5 m. Aceştia sunt realizaţi prin precomprimare şi prezintă 12 sârme ca armătură. Stâlpul de capăt se îngroapă aplecat, la 1 m adâncime, iar cei intermediari la 70 cm adâncime în poziţie perfect verticală. Cei de la capete se prind cu ancore speciale fixate la 1 m adâncime, cu şufă şi bridă specială pe stâlp. Brida va fi la 2,5 m înălţime.
Plantarea stâlpilor este precedată de pichetare, respectând distanţele recomandate fiecărei specii. La specia măr, cunoscând modul de fructificare pe vârfurile mlădiţelor şi ale nuieluşelor, obligatoriu se pune, la fiecare pom un pilon din bamus cu diametrul de 24-26 mm şi lung de 3 m, astfel încât să fie prins 20-30 cm de sârma de sus. Pomul va fi fixat de bambus cu 2-5 legături, iar furtunul pentru fertirigare se pune la înălţime.
La specia măr putem rămâne numai cu o singură sârmă care se pune la înălţimea de 40 cm dacă nu vrem ca furtunul de fertirigare să fie pe sol, pentru a putea lucra mecanizat pe rânduri. Pentru cireş, prun, cais şi piersic nu se pune bambus, dar se vor pune trei sârme prima la 40 cm, a doua la 120 cm şi a treia pentru rigidizare la 2.5 m.
De prima sârmă se fixează pomul, iar pe a doua şi a treia se dirijează lăstarii, lucrare care se face în primul an, diferit în funcţie de specie. Sârmele sunt prinse de stâlpii intermediari cu bride speciale din sârmă de 25 mm, iar pomii se leagă numai cu furtun din plastic gros de 4-6 mm. Este interzis să se lege cu altfel de material, deoarece legătura rămâne cât vegetează pomul. Cu tot cu manoperă, mijloacele de susţinere costă circa 6.500 €/ ha.
O investiţie necesară
Dacă dorim să punem şi plasă antigrindină stâlpii vor fi mai lungi şi mai groşi, cei de la capete de 12 cm, cei de mijloc de 9 cm cu lungimea de 4,7 m, respectiv 4,5 m, cu introducerea lor 1 m în sol. Plasa are un montaj special, iarna se rulează pe lungimea rândului şi primăvara se trage pe interval după ce 80% din flori s-au polenizat, dar nu mai devreme, pentru a permite albinelor să polenizeze. În acest caz, preţul investiţiei ajunge la circa 12.000  €/ha.
Am prezentat un sistem modern, singurul folosit în fermele din Olanda şi Italia la ora actuală. La noi, pentru început putem folosi stâlpi de lemn, de preferat pin, stejar, salcâm, lemn care trebuie să fie curăţat şi ars pe 1,5 m şi care se montează după acelaşi sistem arătat mai sus. Preţul nu va scădea mult, dar vom da de lucru muncitorilor din fermă în perioada de iarnă.
IRIGAREA LIVEZILOR SUPERINTENSIVE
Fertirigarea, o condiţie obligatorie
În livezile superintensive irigarea este obligatorie deoarece pomii au nevoie de un consum permanent de apă şi de substanţe hrănitoare. O condiţie obligatorie este, aşadar, asigurarea sursei de apă, fără de care nu vă recomand să înfiinţaţi o plantaţie superintensivă. Consumul de apă trebuie să fie uniform, zilnic, repartizat chiar pe ore, lucru care se poate realiza numai cu sistemul de irigaţii prin picurare. Cu ajutorul acestuia, vom putea asigura fiecărui pom între 2 şi 8 litri de apă/zi, în două reprize – dimineaţa şi seara.
Ce trebuie să cerem proiectantului?
Un alt lucru de care trebuie să ţinem seama este acela că sistemul radicular se dezvoltă orizontal pe direcţia coroanei, zona activă fiind de până la 20 cm. Din acest motiv, umezirea solului trebuie să se realizeze într-o bandă continuă, lată de 40 cm. Distanţa dintre picurătoare va trebui să fie de 40 cm, iar debitul fiecărui picurător de minimum 1,5 litri pe oră, indiferent de numărul de pomi la hectar. Prin dimensionarea lărgimii furtunului (de preferat 15-20 m) avem în vedere că trebuie să putem iriga rândul de pomi lung de 200 m, folosind 1-2 hidranţi la fiecare parcelă în funcţie de suprafaţa proiectată.
Argumente economice
Aşa cum arătam în articolele anterioare, folosind irigarea prin picurare consumul de apă este mic. Un simplu calcul ne poate convinge de acest lucru. Mărul, care este cel mai mare consumator de apă, având un consum ridicat timp de 150 de zile, utilizează maximum 1.800 mc apă (3.000 de pomi x 150 de zile x 4 litri pe zi). Cireşul, în schimb, consumă numai 800 de mc de apă pe toată această perioadă. Din calculele noastre reiese faptul că putem asigura uşor aprovizionarea cu apă din sursele existente în toate fermele, pentru că un puţ forat care asigură 1 litru pe secundă poate iriga 5 ha de măr sau 10 ha de prun sau cais.
Irigarea se face dintr-un bazin tampon care este umplut zilnic sau la 5 zile, în funcţie de capacitate, având alături staţia de fertirigaţie cu pompe, filtre şi bazin pentru îngrăşăminte, iar pe teren hidranţi pentru dirijarea apei pe rânduri. Într-o irigare modernă nu lipseşte calculatorul pentru programare.
Soluţia nutritivă
Pentru a asigura dezvoltarea biofiziologică a pomilor, aceştia trebuie să primească zilnic o soluţie hidroponică. În acest sens, dăm fiecărui pom, o dată sau de două ori pe zi, îngrăşăminte chimice. Azotul este cel mai important dintre elementele pe care pomul nu le poate asigura direct din atmosferă. Acesta este motivul pentru care trebuie să trecem de la teoria irigării primăvara-vara-toamna cu 2.000-3.000 de mc de apă/ha, la asigurarea apei din aprilie până în octombrie, printr-o fertirigare zilnică, asigurând o soluţie de 1,12 grame azot pur în 2 până la 8 litri de apă: 2 litri zilnic în luna aprilie, 4 în mai, 6 în iunie, 8 în iulie şi august şi 4 litri în septembrie. Ce trebuie reţinut este că vom fertiriga şi la intrarea fructelor în pârgă, acţiune care, bineînţeles, trebuie corelată cu tratamente speciale şi cu aplicarea îngrăşămintelor foliare cu calciu.